Rolul zincului în plante
Zincul (Zn) are proprietăţi catalizatoare în metabolismul hidraţilor de carbon şi proteine, în formarea clorofilei, precum şi în sinteza hormonilor de creştere. Fertilizarea organică şi pesticidele folosite în combaterea patogenilor şi buruienilor, sunt sursele de zinc pentru sol (de regulă). Plantele absorb acest ion, ca bivalent, prin perişorii absorbanţi ai rizodermei, după care se localizează în meristeme, unde îndeplineşte funcţia de catalizator pentru enzime.
Zincul este un antagonist al fierului, însă alături de cupru şi magneziu, devine sinergic, adică îi sporeşte acţiunea. Stimulează germinaţia seminţelor, înălţimea plantelor (cu 4-5 cm), realizează sporuri de producţie (0,5 – 13,8%) şi măreşte rezistenţa plantelor la boli.
Carenţa de zinc poate deveni extrem de dăunătoare dezvoltării plantei, respectiv producţiei. Deficiența acestui element important poate fi diagnosticată după următoarele simptome: clorozarea internervuriană a frunzelor (pomi fructiferi, viţa de vie, tutun, legume); „boala frunzelor mărunte” (pomi fructiferi, legume); albirea frunzelor (porumb); necroza (brunificarea) vârfului de creştere (în).”

Șef lucrări Dr. Ing. Cotuna Otilia de la Universitatea de Științele Vieții ”Regele Mihai I” din Timișoara, pe baza informațiilor din literatura de specialitate și a cărții ”Securitatea și calitatea produselor vegetale, siguranța vieții” – autori Cotuna Otilia și Popescu Gheorghe (2009).